Cultura toxică în ciclismul de elită: de ce mă bucur că nu fac parte din ea

Performanța înseamnă sănătate?

E fascinant să vezi cum performanța sportivă și calitatea vieții în echipă nu sunt mereu corelate. Picnic PostNL a câștigat prima cursă WorldTour a anului cu echipa masculină la Turul Guangxi.

În același timp, British Cycling a dominat Campionatul Mondial de Ciclism pe Pistă la Shanghai. Au adunat șase medalii de aur și s-au clasat pe primul loc în clasamentul medaliilor. Aceste fapte dovedesc că o echipă poate fi extrem de competitivă, în timp ce atmosfera internă rămâne tensă și adesea criticată.

Sportul de elită e un mediu dur. Presiunea e constantă. Succesul se măsoară prin victorii.

Presiune și critică!

Dar asta nu justifică suferința personală a celor care muncesc în spatele scenei.

Pentru Picnic PostNL, anul a fost greu din punct de vedere al rezultatelor.

Echipa masculină a câștigat de trei ori, în timp ce echipa feminină nu a reușit nicio victorie. E natural că în perioadele de subperformanță, critica la adresa conducerii și a dinamicii echipei se intensifică. Când o echipă câștigă constant, problemele de management sunt adesea ignorate sau considerate detalii minore.

Dar când lipsesc rezultatele, supravegherea din partea presei și a publicului crește. Investigațiile presei olandeze au adus la lumină întrebări importante despre un mediu de muncă aparent dur și stresant. Deși cicliștii diferiți reacționează diferit la stilurile de antrenare, când apar marturii despre gânduri de auto-vătămare, e clar că limita acceptabilă a fost depășită.

Săptămâna mixtă a British Cycling?

E necesară o schimbare structurală.

În cazul British Cycling, situația e puțin diferită, dar cu un climat similar de critică.

Deși e o putere globală și olimpică, mai ales pe pistă, nu e prima oară când cultura echipei e sub microscop. În aceeași săptămână, ciclistul Matthew Richardson a fost trimis acasă din Campionatul Mondial. A fost supus unei investigații pentru comportament nepotrivit.

Normalizarea a ceea ce nu e acceptabil!

Asta creează o disonanță cognitivă interesantă.

British Cycling a avut o săptămână excelentă din punct de vedere al medaliilor, dar o săptămână grea din punct de vedere al managementului și al relațiilor interne.

Existența unei „culturi toxice” în ambele echipe nu mă surprinde, dar asta nu înseamnă că ar trebui tratată ca o normă acceptabilă. Sportul de elită e un mediu brutal.

Performanța de nivel mondial e o măsură dură, dar concretă. Totuși, niciun ciclist sau membru al personalului ar trebui să suporte un mediu dincolo de limitele umane. E trist că, chiar în această epocă a conștienței privind sănătatea mintală, astfel de probleme sunt adesea normalizate.

Succesul nu e o scuză!

Nu ar trebui să așteptăm subperformanța sau un whistleblower pentru a declanșa o Ambele organizații, British Cycling și Picnic PostNL, ar trebui să folosească această ocazie pentru a se asigura că acest tip de raport negativ nu se repetă.

La final, trebuie să acceptăm că cele mai bune echipe nu sunt neapărat cele mai fericite sau mai armonioase ca locuri de muncă. Mulți cicliști reacționează la presiunea de a fi împinși la limitele lor.

În lumea obișnuită, asta ar fi considerat negativ. Dar succesul pe pistă nu poate fi o scuză pentru a ignora suferința celor care construiesc acel succes în spatele scenei.