Ritualul de război maori care transformă rugby-ul într-o experiență unică

Cum a devenit Haka un simbol mondial al rugbysportului?

All Blacks-ul se pregătește să se confrunte cu Australia în Sydney, sâmbătă, 17 octombrie, într-un meci care va aduce în fața publicului una dintre cele mai cunoscute ritualuri din sport: Haka. Dansul de război maori, care a devenit simbol al echipei nouzeelandez, nu e doar o demonstrație de forță — e un act de unitate, de pride cultural și de respect, atât pentru echipă, cât și pentru adversari.

În fiecare match, jucătorii formează un cerc, înalță glasul și mișcă corpul cu intensitate. Cântările, adesea în limba maori, invocă spiritii strămoșilor și cer adversarului să recognize puterea și determinarea celui ce se pregătește să lupe. Această practică nu e inventată de ziua de azi — are rădăcini adânci în tradițiile tribale maori, unde Haka se dansează înainte de luptă, pentru a îngrozi dușmanii și a înfloca războinicilor.

În rugby, All Blacks-au adaptat acest ritual ca parte din identitatea națională. Este condus de căpitan sau de un jucător senior, care conduce cântatul și mișcările. Deși versiunea originală, „Ka Mate”, a fost folosită de decenii, în 2005 a apărut „Kapa o Pango” — o variantă modernă, creată pentru a reflecta unitatea diversă a nouzeelandanilor de azi.

Această evoluție nu a schimbat esența: Haka rămâne un mesaj de respect, de curaj și de aparținere.

Prima dată înregistrată în context rugbistic a fost în 1905, când echipa nouzeelandez a turnat British Isles.

De atunci, ritualul s-a îmbogățit, iar echipele din Pacific au început să-și prezinte propriile dansuri de guerra.

Ce se întâmplă când adversarul recunoaște puterea ta?

Fiji are Cibi, Samoa are Siva Tau, iar Tonga are Sipi Tau — fiecare cu propriul ritm, propriul sens, dar cu același scop: onorarea strămoșilor, unirea echipei și transmiterea unui mesaj de putere adversarului.

Aceste ritualuri nu au rămas confinele oceanului Pacific. Astăzi, sunt recunoscute și apreciate în toate colțurile lumii. Ele nu sunt doar spectacol — sunt ponturi culturale. Fani din Japonia, Africa de Sud sau Argentina învață despre maori, despre Samoa sau despre Tonga prin intermediul acestor momente pre-match. Rugby-ul devine, astfel, mai mult decât un sport: devine o arena de dialog între culturi.

Când All Blacks-ul începe Haka, nu e rar să vedem adversarul să-și ofere propriul ritual.

Australia a folosit de multe ori cânticul Bend It Like Beckham — nu ca o batjocură, ci ca un semn de respect și de implicare. England, de asemenea, a experimentat cu variante ale Haka-ului, adăugând propriul ton. Aceste E un dialog silenzios, dar puternic: Te văd.

Te respect. Și sunt gata să lupt.

Acest schimb de ritualuri îngroșează atmosferă, face fiecare meci să se simtă ca un eveniment, nu doar o competiție.

Ai întrebări frecvente despre Haka?

Publicul nu doar vede un joc — asiste la o întâlnire de identități, de valori, de istorie.

Q: De ce All Blacks-ul face Haka înainte de fiecare meci?

A: Pentru că e mai mult decât o tradiție — e un act de onoare. Haka le amintește jucătorilor de unde vin, le uneste pentru ce vor face și le dă puterea să se confrunte cu orice adversar.

Q: Alte echipe au ritualuri similare?

Fiji, Samoa și Tonga au fiecare propriul dans de guerra — Cibi, Siva Tau și Sipi Tau — care se joacă înainte de meciuri și sunt la fel de semnificative.

Q: Cum a influențat Haka rugbysportul modern? A: A arătat că sportul poate fi un spațiu pentru expresie culturală. A inspirat echipele de peste tot să-și celebrate identitățile — nu prin cuvinte, ci prin mișcare, prin glas, prin ritual. Și astfel, rugby-ul a devenit o scenă unde diferențele nu se împărț — se sărbătoresc.